Produsele Apple sunt multe lucruri, de la companioni fiabili până la unelte de creație și dispozitive care te conectează cu cei dragi, dar mașinării de gaming nu. Și în ciuda faptului că se aud vorbe cum că Apple ar lucra la un Mac dedicat pentru gaming, până acum cel puțin nu am văzut vreun efort în acest sens. Unde sunt eforturi serioase în ultima vreme însă este la capitolul jocurilor disponibile, unul dintre principalele puncte slabe atunci când vine vorba de joacă în ecosistemul Apple.
Până nu de mult, gaming-ul pe Mac sau pe iPad era doar o glumă proastă și nimic mai mult, dar compania a început să includă secțiuni dedicate pentru jocuri în prezentările lor, cu tot cu apariții ale unor persoane importante din industrie precum Hideo Kojima de exemplu, creatorul unor serii celebre precum Metal Gear Solid sau Death Stranding. Deci e clar că demersuri se fac în acest sens, așadar hai să vedem dacă ele au dat roade so far.
Ca să facem asta am scos la înaintare mai toate Mac-urile pe care le-am avut prin birou, și înainte să trecem la lucrurile care chiar contează și să vorbim despre experiență per-se, vreau să stabilim din start cu ce lucrăm în materie de hardware. Și avem așa: propriul și personalul meu MacBook Air cu procesor M1 și 8GB RAM, un Mac Studio cu M1 Ultra cu 64GB RAM dar și MacBook Pro-ul lui Dan cu chip M3 Max și 32GB RAM. Pe lângă toate astea se adaugă și noul iPad Pro 13-inch, o tabletă fenomenală despre care poți afla mai multe la modul general din review-ul de ieri de pe Zona, link și în descriere.
Astfel, avem câte ceva din toate, de la mezinul familiei și probabil cel mai puțin puternic Mac cu Apple Silicon sub forma lui Air M1 până la bestiile de M1 Ultra și M3 Max, dar și nou-nouțul M4 disponibil momentan exclusiv pe iPad. Iar astea fiind zise, rămâneți cu mine pe mai departe dacă vă bate gândul să încercați să vă jucați pe Mac sau dacă doar sunteți curioși de cum au evoluat lucrurile.
Istoria gaming-ului pe Mac, pe scurt
Înainte de toate însă, vreau să facem o scurtă lecție de istorie pentru a vedea cum am ajuns aici, iar totul a început în anul 1999 în New York. Acolo, Steve Jobs a anunțat cu mare fast pe scena Macworld Expo un titlu care avea să zguduie din temelii întreaga industrie și reprezenta un bilet sigur pentru a pune Apple pe harta gaming-ului. Problema este că doar o jumătate din aspirațiile lui Jobs au devenit realitate.
Jocul despre care vorbesc este un mic și deloc cunoscut titlu care poartă numele de Halo: Combat Evolved. Da, ai auzit bine, primul joc din franciza care a ajutat Xbox să devină un gigant în gaming în anii 2000 a fost anunțat inițial de către Apple! Ce ironie, ținând cont că Microsoft s-au grăbit și i-au furat de sub nasul lui Jobs pe cei de la Bungie, studioul din spatele seriei Halo, la doar câteva luni după ce Apple a prezentat jocul pe scenă, astfel transformând seria Halo în Xbox Exclusive.
Asta mă face să mă întreb serios unde am fi fost azi dacă Halo s-ar fi lansat pe Mac, așa cum era planificat inițial. Poate că nu am mai fi vorbit despre o dominație a platformei Windows în gaming, sau măcar raportul dintre cele două sisteme de operare ar fi fost mai echilibrat în acest caz. Oricum ar fi, cert e că Apple a început cu stângul lupta pentru acapararea pieței de jocuri, și a dus o luptă fără prea mari sorți de izbândă ever since.
Dar primul semn al schimbării a venit la finalul lui 2020, odată cu lansarea care urma să schimbe complet traiectoria companiei: chip-ul Apple M1. Pe lângă boost-urile de performanță și de eficiență promise, Apple au început timid să menționeze și jocurile în prezentările lor, și pe măsură ce următorii ani au venit și au trecut, focusul a început să fie din ce în ce mai vizibil și mai serios.
Cum arata gaming-ul pe Mac acum?
Astăzi, în 2024, există destul de multe titluri AAA în toată puterea cuvântului care rulează pe MacOS, câteva exemple fiind: Resident Evil 4 Remake și Village, Lies of P, Death Stranding-ul lui Hideo Kojima, Shadow of the Tomb Raider, Civilization 6, No Man’s Sky dar și Jocul Anului trecut, Baldur’s Gate III. Toate astea rulează nativ pe Apple Silicon, și vom vorbi mai multe despre performanțe ceva mai la vale.
Până atunci, mai vreau să menționez și jocurile Blizzard, deoarece este unul dintre puținele studiouri care nu au lăsat în urmă Mac-urile. Multe dintre cele mai populare jocuri ale dezvoltatorului sunt prezente și pe MacOS, cum ar fi World of Warcraft în toate versiunile sale, Hearthstone, Heroes of the Storm, Starcraft II și Diablo III. Lipsesc cu desăvârșire Diablo IV și Overwatch 2 de pe această listă, și momentan nu există planuri să fie portate și pe dispozitivele Apple, but one can hope.
Dacă ești fan MMORPG-uri, pe lângă World of Warcraft mai găsești pe Mac și The Elder Scrolls Online (sau ESO pentru prieteni), dar și Final Fantasy XIV, pretty much cele mai populare și mai jucate titluri din acest spațiu. De aici lipsește cu desăvârșire Guild Wars 2, care ieșit de pe MacOS după ce Apple a oprit suportul pentru OpenGL în 2021.
Desigur, toate astea sunt doar o picătură într-un ocean de jocuri imens, și există șanse ca titlurile tale preferate nici să nu fie disponibile pe Mac. În cazul ăsta, ce-i de făcut? Ei bine, poți oricând să îți faci un cont de GeForce NOW și să te joci în voie mai orice prin cloud gaming, și dacă ești interesat de asta, am făcut un clip amplu pe subiectul GeForce NOW nu demult, aici pe Playground, și spoiler alert: merge mai bine decât ai crede. Las link mai jos, fix lângă butoanele de like și subscribe.
O altă variantă ar fi să te avânți în lumea mașinilor virtuale, iar din research-ul pe care l-am făcut pe acest subiect, programul Parallels pare a fi o opțiune bună. Mai există și alte programe care interpretează instrucțiunile pentru Windows și le traduce pe Mac, dar părerea mea e că ambele cazuri depășesc cu mult priceperile gamer-ului casual, care vrea doar să se bucure de joc și atât. Sunt variante reale, asta da, dar sunt totodată foarte neelegante și cu siguranță te vei lovi de numeroase probleme de optimizare și compatibilitate.
Nu vom explora această zonă (pun intended) în clipul de azi, dar dacă v-ar plăcea să vorbim mai multe despre arta rulatului de jocuri nesuportate pe MacOS, poate vom mai aborda subiectul în viitor. Dă-mi de știre în comentarii dacă ești interesat și vedem cum facem. 🙂
Cât despre perspectivele de viitor… nu știu ce să zic. Apple par să încerce destul de tare să facă din MacOS o platformă pentru gaming, dar au o luptă foarte grea de dus după toți acești ani în care aproape că au ignorat segmentul ăsta. Partea cea mai complicată din punctul meu de vedere este să convingi dezvoltatorii să își aducă creațiile și pe Mac, și ținând cont că au reușit să-l convingă pe Hideo Kojima, există speranțe. Bani și voință să fie.
Cum e să te joci pe Mac?
Buuun, acum că am dat toate astea la o parte și am înțeles cum am ajuns aici și de ce, haideți să intram mai în amănunt în chestiunea performanței, pentru că degeaba ai disponibile jocurile tale preferate dacă ele nu merg. Și vom începe de la bază, de jos în sus, cu primul cobai: MacBook Air M1. Așa cum am spus și mai devreme, Air-ul meu este varianta cu doar 8GB RAM, dar este cu 8 core-uri grafice în loc de 7 cât are varianta de bază.
În Resident Evil 4 Remake, cu toate setările date pe low, MetalFX, adică răspunsul Apple pentru DLSS și FSR, setat pe Quality și la rezoluția nativă a monitorului meu de 2K am obținut un average de 32fps, o valoare deloc rea ținând cont de rezoluția destul de mare. Știu că gamerii puriști vor strâmba din nas la auzul că jocul nu merge în 60fps, dar trebuie să țineți cont cu ce lucrăm. Vorbim totuși despre un laptop thin and light, răcit pasiv. Spațiul de manevră pentru răcire e destul de mic, mai ales că sistemul nu este ajutat de un ventilator, deci overall consider că e o prestanță bună pentru micul laptop.
Dar vreau să discutăm puțin despre MetalFX, pentru că e un subiect extrem de interesat. Într-o lume în care NVIDIA domină categoric și AMD și Intel încearcă să țină pasul, cum se descurcă Apple? Well, recunosc că nu sunt tocmai impresionat. Boost-ul de performanță este clar vizibilă, dar imaginea are destul de tare de suferit, chiar și pe setarea „Quality”.
Am remarcat probleme serioase în special la părul personajelor, care devine destul de pixelat și prezintă câteva artefacte, mai ales în mișcare. Ca să compenseze pentru upscale-ul inerent unui sistem de genul ăsta, Apple au ales să dea slider-ul de Sharpness la un nivel destul de mare, de aici și artefactele. Nu este atât de rău, și măcar primești niște performanță binevenită la schimb pentru sacrificiile grafice, dar mai e ceva de lucrat.
Am ales să nu testăm MetalFX în 4K pe laptop dintr-un singur motiv. Genul ăsta de upscaler este extrem de folositor pentru configurațiile mai slabe, ceea ce înseamnă că oricum nu vei încerca să rulezi Resident Evil 4 pe un MacBook Air în 4K. La rezoluții mai mici, în scenarii mai realiste de utilizare cum ar fi la FullHD, MetalFX nu arată deloc grozav, cel puțin nu în jocul ăsta. Vom vorbi ceva mai la vale și despre upscale în 4K.
Dar cum stă treaba cu gaming-ul la FullHD până la urmă? Păi, performanța poate da mici rateuri uneori, cu precădere în scenele exterioare unde rata de cadre gravitează în jurul valorii de 45 cu exact aceleași setări ca mai devreme, dar în case și în interior, counter-ul de fps arată până la 60fps. Într-un joc AAA lansat anul trecut! Not bad at all, cu toate că laptop-ul s-a încălzit destul de tare, destul de repede, dar nu mi s-a părut ca asta a afectat cumva performanța. Poate unul sau două fps-uri în minus, dar nu suficient cât să fie o diferență sesizabilă.
Am avut o super experiență și în World of Warcraft, care a rulat la rezoluție nativă cu peste 60 de cadre pe secundă în multe cazuri cu setările la jumătate, în special în content-ul single-player. Dacă intri într-un raid de 30 de oameni, trebuie să te aștepți la niște sughițuri, dar chiar și așa mi se pare mai mult decât decent. Și, fie vorba între noi, până și configurația mea de gaming personală cu Ryzen 7 7800X3D și RTX 4070Ti nu se descurcă strălucit în raid-urile cu mulți playeri, deci nu mă pot plânge că micuțul MacBook Air agață.
Asta se trage de la optimizarea pe care Blizzard a făcut-o pentru Mac, dat fiind faptul că WoW este destul de popular pe platforma asta, iar Blizzard a avut tot interesul să porteze bine jocul.
Acum trecem la următorul de pe listă, adică unul dintre Mac Studio-urile pe care edităm în draci în fiecare zi. Și m-am gândit că dacă sistemul ăsta are performanțe extrem de bune în task-urile productive, gaming-ul nu ar trebui să fie o problemă. Corect? Ei bine, spre mirarea nimănui, corect. În Resident Evil 4 Remake, Mac Studio cu M1 Ultra și 64GB RAM a obținut în jur de 35fps la rezoluție 4K și cu toate detaliile la maxim. Cu MetalFX setat pe Quality însă, framerate-ul a trecut de numărul magic de 60fps de unde nu a mai scăzut, nici măcar în cele mai intense scene.
Partea și mai bună este că, la 4K cel puțin, MetalFX arată mult mai bine. Artefactele din păr sunt mult mai puțin vizibile, deși ele încă există, iar imaginea overall arată destul de bine. Tot sunt de părere că DLSS și FSR sunt superioare, dar când vine vorba de o rezoluție mai mare, Apple nu e așa mult în urmă. Problemele intervin la rezoluții mai mici, așa cum am vorbit mai devreme, dar sunt curios să văd cum va evolua funcția asta în viitor.
Revenind la performanța în gaming, după ce am văzut cum se descurcă MacBook Air mă așteptam la rezultate foarte bune de la Studio, dar asta nu schimbă faptul că sistemul ăsta poate fi și o mașinărie de gaming foarte ok… doar să existe jocurile care să îl pună la încercare. Motivul pentru care am ales Resident Evil 4 Remake pentru testele de azi este simplu: nu există alt joc mai demanding în acest moment, pe Mac. Astfel, dacă performanța este bună aici, celelalte jocuri AAA disponibile nu ar trebui să aibă deloc probleme.
Ca sa fie treaba treaba si sa testam o suita cat mai mare de produse, Dan si-a pus la bătaie si propriul său MacBook Pro de 14 inch cu M3 Max, care in teorie ar trebui sa fie încă și mai rapid decât Mac Studio, cel puțin în task-uri profesionale. Dar se traduce asta și în jocuri? Ei bine, da. La rezoluție 4K, cu toate detaliile pe ultra și fără MetalFX, MacBook Pro a obținut aproape 40 fps constant. Dacă adaugi în discuție și upscaler-ul din joc, atunci performanța sare și trece lejer de bariera de 85fps, fără stutter sau lag.
Cu toate astea, e de menționat că sistemul de răcire a dus o luptă destul de grea și laptop-ul a devenit destul de fierbinte la atingere, dar nu până în punctul în care să devină deranjant. Și ca să răspund și la întrebare: da, M3 Max este mai rapid decât M1 Ultra în jocuri.
Gaming pe iPad
Dar am lăsat ce-i mai bun la sfârșit. În clipul de ieri de pe Zona cu review-ul noului iPad Pro cu M4, Dan a spus că Resident Evil 4 Remake rulează la un constant 30fps, ceea ce este adevărat. Din cutie, jocul ăsta nu trece neam de 30, dar ce nu știa el și ce am aflat eu între timp este că, cu un editor de text free de pe App Store și o o mică modificare în fișierul .ini al jocului poți seta cap-ul de fps de la 30 la 60. Durează maxim două minute și schimbă complet experiența de joc.
Deși sunt un gamer obișnuit cu monitoare cu refresh rate mare și hardware potent, pot să înghit 30fps dacă nu există altă variantă. Am câteva sute de ore bune in Zelda Breath of the Wild și am terminat cap-coadă Tears of the Kingdom, ambele jocuri pe Switch și ambele încearcă să ruleze la 30fps constant. Nu reușesc tot timpul, dar asta nu e important acum. Cert e că am putut să ma bucur de joc și la un framerate mai mic, dar nu am de gând să refuz o performanță de două ori mai mare cu o simplă modificare.
Ce vreau să spun este că nici 30fps nu e rău într-un joc AAA recent pe o tabletă, dar nu e nici pe departe nivelul de performanță de care chip-ul ăsta e capabil. Asta e clar aici, dat fiind faptul că jocul rulează bine-mersi la 60fps fără prea mari probleme.
Păi bine Capcom, te chinui să portezi un titlu AAA pe iPad și iPhone și nu te obosești să îl optimizezi puțin? That being said, problemele pe care le-am remarcat în legătură cu MetalFX mai devreme sunt prezente și aici, iar părul lui Leon arată destul de rău în mișcare, dar e ceva cu care te poți obișnui cu siguranță. Dacă Resident Evil 4 Remake merge blană pe noul iPad, îți dai seama că orice alt joc de pe App Store merge la fel, dacă nu chiar mai bine.
Concluzie
În final, trebuie să recunosc faptul că jocurile în ecosistemul Apple au avansat destul de mult în ultimii ani. Acum avem câțiva dezvoltatori mari care își aduc jocurile pe MacOS și pe mobile, dar tot mai e mult până departe. Apple are de tras serios dacă vrea măcar să se apropie de Windows în materie de gaming, dar asta trebuie să vină și din eforturi în materie de optimizare și ease of use, nu doar din puterea brută pe care chip-urile lor o oferă.
De când cu explozia Steam Deck, există deja mult mai multe titluri mari disponibile pe Linux decât au fost vreodată, și cred că de ceva similar are nevoie și Apple. Un produs sau o suită de funcții dedicate pentru gameri, care să te facă să vrei să îți cumperi un MacBook sau un iPad și pentru joacă mai serioasă. Nu știu cum ar putea arăta asta, dar vă întreb pe voi: ce credeți că are Apple de făcut dacă vrea să devină un jucător mai prezent în sfera gaming-ului? Sunt și gameri full-time pe Mac pe aici? Ce părere aveți despre situația actuală și ce v-ar plăcea să vedeți îmbunătățit?
[embedded content]
